PELERINAJUL DE FLORII (2014) PROCESIUNE A COMUNIUNII SI COMUNITATII ECLEZIALE

Sărbătoarea Floriilor reprezintă cel mai important praznic înaintea Învierii şi marchează intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim. Pelerinajul de Florii ne aminteşte, împreună cu Sfintele Evanghelii şi cu slujbele Bisericii Ortodoxe, că Mântuitorul a intrat în Ierusalim pentru ca apoi, în săptămâna următoare, să pătimească multe suferinţe, culminând cu Răstignirea Sa pe Cruce.

Pelerinajul de Florii practicat astăzi vesteşte, legătura duhovnicească dintre Sâmbăta Învierii lui Lazăr, urmată de Duminica Intrării Domnului în Ierusalimul pământesc, şi Sâmbăta Mare a odihnei Domnului în mormânt, urmată de Duminica Învierii Domnului. Este o adeverire a biruinţei lui Hristos asupra morţii lui Lazăr şi o prevestire a biruinţei lui Hristos asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului, prin Învierea Sa proprie din morţi.

Pelerinajul de Florii vesteşte, legătura dintre Taina Crucii şi a Învierii Domnului, dintre intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc, ca să pătimească „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“, şi intrarea Domnului în Ierusalimul ceresc, ca să ne dăruiască nouă viaţă şi bucurie veşnică. În orice oraş sau localitate s-ar desfăşura el şi oricâte opriri ar cuprinde, pelerinajul de Florii trebuie să înceapă într-o biserică şi să se încheie într-o altă biserică, pentru că Biserica poartă în ea taina Ierusalimului ceresc şi ne pregăteşte pentru Înviere sau pentru Paşti, adică pentru trecerea de la păcat la sfinţenie, de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer.

Pelerinajul de Florii, ca o procesiune a comuniunii şi comunităţii ecleziale, dar şi ca o călătorie-trecere a noastră prin cetate, este şi simbol al vieţii noastre trecătoare, şedere provizorie într-o cetate a patriei pământeşti spre mutare în cetatea netrecătoare din ceruri, după cum ne învaţă Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, zicând: „N-avem cetate stătătoare aici, ci căutăm pe aceea ce va să fie“ (Evrei 13,14) sau că „cetatea noastră este în ceruri“ (Filipeni 3, 20). Pelerinajul de Florii care ne pregăteşte pentru a înainta spre Sfintele Paşti ne cheamă să medităm la trecerea noastră prin viaţă şi prin lume. Când purtăm în mâini lumânări şi flori, să ne gândim câtă lumină am adunat în sufletele noastre şi câtă lumină răspândim în jurul nostru sau lăsăm în urma noastră, când trecem dintr-o cetate în cealaltă. Astfel, pelerinajul nostru către Ierusalimul ceresc începe în sufletele noastre, pe „calea credinţei“, adunând florile faptelor bune pentru întâlnirea cu Hristos Domnul.

Pelerinajul de Florii ne aminteşte de iubirea lui Hristos faţă de prietenul Său Lazăr şi faţă de surorile acestuia, Marta şi Maria. Sfânta Evanghelie după Ioan ne spune că, văzându-l mort pe Lazăr, „Iisus a lăcrimat“ (loan 11, 35), iar iudeii se mirau, zicând: „Iată cât de mult îl iubea“ (Ioan 11, 36). Iubirea lui Hristos pentru prietenul Său Lazăr cuprinde peste timp pe toţi cei ce prin credinţă sunt prietenii Lui.

De aceea, cântarea numită tropar, care se cântă la sărbătoarea Floriilor, arată legătura între Învierea lui Lazăr din sâmbăta Floriilor şi Învierea cea de obşte, a tuturor oamenilor: „Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredintând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorul morţii, cântăm: Osana, Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel ce vii întru numele Domnului“.

Credincioşii care participă cu credinţă şi dragoste la pelerinajul de Florii sunt prieteni ai „Mielului-Hristos“, Cel ce Se aduce pe Sine ca jertfă de Paşti, pentru păcatele noastre. Dar „Mielul-Hristos“ este, în acelaşi timp, „Mirele Bisericii“, Cel ce dăruieşte Miresei Sale bucuria învierii şi a vieţii veşnice (vezi Ioan 3, 29; ÎI Corinteni 11, 2; Gălăţeni 4, 27; Apocalipsa 21, 2). În acest înţeles, pelerinajul de Florii este o mărturie a prieteniei, a frăţietăţii şi a bucuriei în Hristos-Domnul. El adună întru bucurie preoţi, credincioşi şi credincioase din diferite parohii, copii, tineri şi vârstnici, oameni simpli şi oameni de vază din cetate, că să aducă rugăciuni şi cântări de laudă lui Hristos, Iubitorul de oameni şi Biruitorul morţii. Astfel, pelerinajul de Florii este o binecuvântare pentru cetate, un semn al libertăţii de a cauta sfinţenia şi omenia, pacea şi bucuria.

Pelerinajul de Florii are loc după încheierea Postului de patruzeci de zile, post al pocăinţei şi al milosteniei. Icoanele şi florile purtate în procesiune simbolizează lumina şi virtuţile adunate în suflet prin nevoinţele postului. Cu ele întâmpinăm pe Hristos „Cel ce vine în numele Domnului“ în Ierusalimul duhovnicesc, Biserica şi în sufletul omului, ca să-i vindece acestuia patimile cele rele cu jertfă Sfintelor Sale Patimi sau Pătimiri şi să-i dăruiască slăvita bucurie a Sfintelor Paşti. Ramurile de salcie care sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor simbolizează biruinţa asupra morţii prin învierea lui Lazăr şi prevestesc biruinţa asupra morţii prin Învierea lui Hristos.

Astăzi, la pelerinajul de Florii participă toţi cei ce doresc să fie peste timp în comuniune cu toţi creştinii iubitori de Hristos şi de Biserică, dornici de a primi binecuvântarea lui Hristos pentru ei, pentru familiile lor şi pentru oraşul sau comuna în care vieţuiesc.